Ana De Noailles

"Dependentă de „oxigenul gloriei" şi sfidând nietzscheean etica modestiei, Noailles e o personalitate cu viaţa concurând opera. Eminamente prezenţă-spectacol, cumul de frenezii şi tăceri oraculare, degaja un „farmec fizic violent", magnetizant. Trăind narcisiac şi estetic la modul saturat din la belle epoque, exacerbând „pasiunea unicului", s-a ştiut face percepută ca „o fiinţă nepereche", care provoacă prin nonconformism şi paradox: fragilă şi dominatoare („voce de bronz şi argint"), natură de „cuceritoare" (Elena Văcărescu), iradiind inextricabil aroganţă şi simplicitate, prodigios locvace, cu o gestică vehementă, subtil afectată, intransigent justiţiară, stăpâneşte elanul de a convinge şi „reflexul de a decreta" seducător.
Adorată de contemporani, mulţi iluştri, şi întreţinând frenetic „climatul geniului" (Leon Blum, Maurice Barres o vedeau ca întruchipare a condiţiei geniale), a trăit adulată, cu tot cortegiul simbolurilor excelenţei: e lider informai de opinie, conduce în topurile revistelor culturale şi ale istoriilor literare, suveranii participă la festivităţile ei omagiale şi îi devin prieteni, pictori de aparat, dar şi mari artişti ca Vuillard, Van Dongen sau Rodin îi fac portretul, îi sunt dedicate cărţi, mentoratul spiritual îi este frecvent invocat („poezia ei a fost strigătul adolescenţei noastre", declara Francois Mauriac)."