La 15 anisori

Aveam o crestere aleasa.
In pension faceam furori,
Dar eram tare rusinoasa.
Si cand cu Nicusor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca vapaia...
Tiu minte cat de mult roseam
Cand imi spunea de vorba aia.

Intr-o duminica, fiind cald
Si cum vazduhul sta sa fiarba,
M-am dus la garla sa ma scald
Si mi-am pus hainele pe iarba.
Dar Nicusor sta-n iarb` ascuns
Si ma privea cum faceam baia,
Mi-a fost rusine si am plans
Fiindca-mi vazuse vorba aia.

Prin Cismigiu, cu pas grabit,
De la pension mergeam spre casa
Si-un ofiter m-a urmarit,
Spunandu-mi dulce ca-s frumoasa.
M-am rusinat si-am spus "merci"
Si ca sa nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa si...
S-a intamplat, stii, vorba aia.

Desi sunt rusinoasa rau,
De toti baietii sunt curtata
Si-alearga-n urma mea mereu
Aproape Capitala toata.
Si-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanta sau Mamaia,
Petrec din noapte pana-n zori
Ca mult imi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sarman,
Vrei sa gasesti a vietii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindca iubeste o femeie.
Aseara chiar s-a-mpuscat Bebe,
Afland ca l-a-nselat Aglaia
Si toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...

~de Ion Pribeagu~