Albastru-nsenina
acea zi minunată
Atunci pe când
natura, cu drag, te-a hărăzit,
Iar cifrul
de intrare în acel tezaur tăinuit,
Ţi-l-a-nmânat
când fructa a fost coaptă.
Aşa cum s-a
prescris, ai strâns vrăjirea toata,
Desavârşiri
măiestre, buchet, tu ai hoţit,
Ca pana si
Natura care te-a şlefuit,
Uimita se
opreste si către tine cată.
Trufaşa-ţi
lâncezeală , cand in sfarşit alegi,
Căci ţi s-a
dat deplinul din toate sa culegi,
E-nrădăcinată;
de sine eşti prea plină.
In glumă-atingi,
râzând, gustând perfid
Si ştii ca
poţi să pierzi in pat orice candid ,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu