Trandafir, râs de iubire, a cerului făptură,
Trandafir din al meu sânge, purpuriu,
Lucrul de preţ al luminii, podoaba a naturii,
Copil neprihanit al soarelui, pamântului,
Oricarei zeiţe si păstor grijă si bucurie,
Cinste-a familiei de parfum răspânditor;
Tu ai cununa întregii frumuseţi,
Preanalt crai eşti peste al florilor popor.
Ca un principe pe un tron frumos,
Tu stai colea, pe ţărmul tău natal;
Adieri graţioase si curtenitoare, multe,
In jur iţi stau cortegiu si te imbogaţesc;
O ceată inarmată cu suliţe-ascuţite
Te apară si te –nconjoară,
Iar tu, mareţ în gloria-ţi regeasca,
Porţi de aur cunună si mantia cea roşie.
Purpură-a gradinii, mândrie-a pajiştii,
Bijuterie-a primaverii, ochi de april,
Ţie si graţiile si-naripaţii amoraşi
Cununa-ţi sunt în plete, podoaba-n piept.
Zboară albina si nobilul zefir,
Le dai sa bea din ceasca de rubine
Licori de rouă crisataline.
Trufaş să nu mai fie ambiţiosul soare,
Crezând ca el triumfă între stele,
Căci şi tu, printre irişi si viorele
A ta mandreţe-o desfăşori.
~ Ionel Cretu ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu