Mixată-n palme ţărna cu apa, ce dă lutul
Care se schimbă-n oale şi-n ulcior
În faţa-mi îmi releva tot trecutul,
Zbătându-se-n spirală, sa iasă-n viitor
Artistul insetat, febril, cată izvoare
A lor inşiruire cu sufletu-n ulcior
S-adune laolaltă, tot neamu’-ntr-o suflare
Şi-un simţ perpetuu, ritmic si asigurator.
Rotirea roţii-n iures, pare a fi disperare
De căutari asidue, nervoase răsuciri;
Spirala cu-a ei axă, strapunge temerară
Etape, socotite translaţii de iviri.
~Ionel~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu