DESPRE FRUMOS

Până la Platon, „frumosul” a primit două definiţii principale. Cea dintâi spune că „frumosul” este adecvaţia unui lucru (sau a unei fiinţe) cu finalitatea (scopul) ei. A doua definiţie spune că „frumosul” este “ceea ce produce plăcere prin intermendiul văzului şi / sau auzului” sau, mai scurt, “plăcerea care vine prin auz şi / sau vedere” (Hippias Maior, 297e-298a: “to kalon esti to di' akoês te kai opseôs hêdu”). Thoma din Aquino va repeta, peste secole, definiţia.
Platon, in "Banchetul" , respinge ambele definiţii pentru motivul că există şi un „frumos” în sine (un “frumos ca atare”), care nu serveşte vreunui scop (deşi „frumosul” ca formă este finalitatea supremă a unei vieţi înţelepte) şi nici nu ţine de senzorial, nefiind accesibil auzului, văzului sau pipăitului.