Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un văl, prin care nu putem străbate cu privirea,
păienjeniş, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimicdin ce-i aievea.
Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu ameţit de valurile-i negre şi bogate,
visez
că vălul ce preface în mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău-
şi strig,
şi strig,
şi-ntâia oară simt
întreaga vrajă, ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
~ Lucian Blaga ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu