marți, 17 iulie 2012

INTÂMPLARE

O floare de colt presata-ntr-o carte:
- Veniti de departe, fratilor?
- De departe,
De la Turnul Verde si de la Selba venim.
Suntem calatori de pe cand ne stim.
- Cum sunt ploile, cum sunt stancile primavara?
- Pamantii dimineata si galbene seara.
- Va stiu oameni de treaba
si de aceea va-ntreb:
intalnitu-l-ati pe pustnicul Breb?
- L-am intalnit, de intalnit, dar nu l-am vazut
caci tocmai era de-o caprioara pascut,
cornuta din turma lui Mot-Imparat.
- Grea veste mi-aduceti. Si ce-ati mai aflat?
- Aflaram ca patru din cele sapte izvoare
s-au dat peste cap si-au devenit fecioare,
iar doua - atinse tot de mister - 
cu aripi albastre-au zburat pe sub cer.
Ultimul - lenes din fire - iesind de sub foi
urs s-a facut si s-a-ndreptat catre noi.
I-am aruncat un ban de arama
si nu ne-a mai bagat inseama.
Apoi o luaram incoace
ferindu-ne de balti si de dobitoace.
- Sunt bucuroasa c-ajunseserati aici
Sedeti pe aceste lavite mici
sa gustam cate-un paharel de nectar.
- E seara si-am vrea sa ajungem intr-un alt hotar.
Iertati-ne am si plecat.
Drumetii s-au facut nevazuti si s-a-ntunecat.
Numai odaia mirosea a stanjenei, 
a muguri de plopi si-a lana de miei.

Ma-ntorceam dintr-un vis, de departe,
ciupindu-mi obrazul c-o mana pe carte.

~ Aurel Gurghianu ~

2 comentarii:

  1. Ce floare de colţ, ce întâmplare, e rară, aşa mi se pare, şi preţuită, în toamna vieţii, când singuri printre cărţi, poposim alene, dar nostalgici, cu reverie inocentă… Ne temem pentru timpul pe care nu-l mai avem de pierdut...
    Doar călătorii sunt tot mai grăbiţi spre destinele virtuale, singurele care-ţi mai dau bineţe, în tăcerea unei muzici revărsate comod peste liniştea unui trecut ce se cere acasă… Doar acasă, ne regăsim pacea, căreia nu-I putem fi infideli… şi aici, ne cufundăm în odaia cu miros de stanjenei, de muguri de plopi şi lână de miel...

    RăspundețiȘtergere