SOCRATICI COGITARI, TAMEN NON MORTUS

Adorm ca roua-n visul unei flori,
Acolo unde vrajba nu m-ajunge
Si unde nu mai urca intrebari
Cu gus de lacrimi si miros de sange.

O!, intre ierburi, slobod si senin,
Netemator de maracinii urii
Uit pana si de fluviul de venin
Ce curge-nvolburat din haul gurii.

In zori ascult cum urca seva-n spic,
Cea mai sublimea truda dintre toate
Miracolul din care pic cu pic
Mierea luminii pune-n bob, carate.

Adesea in campiile din gand,
Nedumerit ma plec peste izvoare
Si vad cum pruncii cauta plangand
Columba rastignita-ntre popoare.

O !, suflete, ma-ntreb cand voi putea
Sa revel adevarul, fara moarte
Si gandul amprentat in miez de noapte
Sa stea, etern, ca tema, in Cetate ?