joi, 12 iulie 2012

DESTIN

Destinul meu de-oracol, dacă cu rele-i dat
Mi-l voi purta aievea, deşi e greu de suportat;
Miel blând, ţurcan, la chinuri grele incercat
Voi ţine stoic calea, de am fost condamnat.

Privesc mirate zâne, ce par iţiri ciudate,
La plânsul meu amarnic vin a se-alătura;
Deşi inlăcrimate, mă-ndeamnă mai departe,
Ştiind că ce-i dat mie nu pot inlătura.

Doar una-i mai asiduă, parcă mi-ar da crezare
Căci a pătruns in mine, iar eu, fără cruţare
Transfer spre ea şi-o văd tot mai firavă,

Căderea ei abruptă, tot chinul suferind.
Cinic deodat' devin: caci de mă sting iubind,
Îndurul meu de secol, va căpăta izbavă.

2 comentarii:

  1. Vei ţine calea dreaptă,
    Oricât de încercat
    Vei fi, ţii struna deşteaptă,
    Neclintit vei fi, dar împăcat...
    Căci gloria te răsfaţă,
    Nu în alte vieţi,
    În astă dimineaţă,
    Forţat în neînfrângeri
    Şi-a vieţii fără plângeri...

    RăspundețiȘtergere