joi, 27 septembrie 2012

Deja mi-e dor


Deja mi-e dor de-albastrele tării,
Deja mi-e dor de bolţi sinelii,
De străveziul lăvicer,
Mi-e sete, mi-e sete de cer,
Precum păsările aripate,
Precum zăgani-n picaje planate...
Mi-e dor de nemărginire,
De-nalt si de nesfârşire;
Mi-e dor de-oceanul senin,
Transalucid si cristalin;
Picul de rouă, giuvaier,
Mi-e sete,... să sorb din cer!...

~ Creţu Ionel ~ 27 sept. 2012 ~

miercuri, 26 septembrie 2012

Despre cuvinte


" Cuvintele vin singure pe limbă când cunoaştem lucrul" ~ Horaţiu "Arta poetica"; acest vers e reluat de Boileau în a lui "Arta poetica", astfel : 
" Ce que l'on concoit bien s'enonce clairemant/ Et les mots pour le dire arrivent aisement"
"Când avem lucrurile în cap, vorbele forfotesc" ~ Seneca ~ "Controversiae";
" Lucrurile însele atrag cuvintele " ~ Cicero, "De finibis bonorum et malorum" ~

Stare vineţie



în miezul beznei negre, 
rele,
ochiul moliei absorbe noaptea;
crepuscul in gaura neagră,
rumegându-i insidios genele
grele, cu incarcatura de năduf asudat.

~ Cretu Ionel, 26 sept. 2012 ~


(
De ce tocmai ochiul de molie?

Ochiul de molie(anumite specii) este considerat cel mai intens negru ce poate fi întâlnit în natură. Absoarbe aproape toată lumina fără a reflecta n
imic, iar acest lucru ajută molia să vadă noaptea și să se protejeze de prădătorii care ar putea detecta suprafețele reflectorizante(așa cum noi putem vedea semnele de circulație).

Luare-aminte




Satisfacţia de a fi prevăzut,
îi dadu o poftă grozavă de râs,
desfacându-se ca o rodie...
Da! Aşa se vor desfaşura lucrurile;
dar deodată un gând il crispa:
se prepară ceva,
ceva ce-l privea dindărătul ochilor, înfrigurându-l.
Îl privea...., îl privea personal viitorul lui.
Aştepta sa continue,
dar gândul se răsucea indărătnic in loc,
pătrunzând in orga simţurilor,
fără nimic palpabil, decât nelinişte crepusculă.
Nu găsea baza;
auzul deveni imobil între ziduri, iar respiratia se oprea tacută.

Probabil sperase mai mult decât i se cuvenea.
S-a oprit, cautându-şi iar şi iar, fiinţa.

~ Creţu Ionel ~ 26 sept 2012 ~ ora 10.00~

marți, 25 septembrie 2012

Coffee with soul


Forearm compressed into the fist,
propping up the shoulder
and the chin;
the steady equilibrium of the thought
flicker of the moment,
between the palpable horizon
and the unconsciously sipping,
of the black aroma taste
of Jacobs coffee;
cuts off the sporadic degrees 
of liberty and concentrates
a lost soul at
only one line of access,
in the curl of the delirium 
with the beginning and the end overlapping,
leaving questions without answers,
unfound in the muddy grounds.

~ Cretu ionel ~
Traducere ~ Septembrie 23, 2012 BuzatuRanch, Ca 

duminică, 23 septembrie 2012

Captura zodiei Leu

Când vazu furişarea ei de vulpe şi privirea-i, de erete,
sângele lui a-ncetat sa mai curgă.
Speriat ca va fi acuzat,
ca a dat curs unui apel fals, un semnal, de altfel ambiguu,
şi-a spus in barbă că, de fapt telepatia e de vină si premoniţia ,
care i-a menţinut rana deschisă, in loc sa purceadă la o cauterizare rapidă.
Ideea de Adam se estompa văzând cu ochii ei,
întâi căzându- i de la vintre-nspre genunchii fără susţinere,

apoi in oceanul de indiferenţa al jivinei,
care caută licuricii, pentru a-i juca dintr-o ghiară-ntr- alta.
Moleşeala subită, captată prin genele-i de lacusta coaptă bine-n toamnă,
l-a aprins, sângele-i începând a circula incotrolabil;

jarul, i-a dat siguranţa ultimei picături,
precum lovitura de graţie, care umple paharul îndurarii.
Sări în fereastra si o deschise larg,
urlând si apucând la repezeală curbele cu unghiuri de susţinere
a vederii sale, care nu l-a tradat.

Aceasta a fost , spre beneficiul ei, răzbunarea lui.

~ Creţu Ionel ~ 23 septembrie 2012 ~






sâmbătă, 22 septembrie 2012

Chemarea sângelui

Hublou urias:

forfotă furibundă,pestriţa, multicoloră, multilingvă;
megafoanele sparg aşteptările si modifică mişcarile, precum macazurile;
scari rulante, intre linii  KLM, AIR FRANCE, PANAM, TAROM...,vămi.;

cateodata vuietul vajaie-n urechi, motoare si degivrări, interpelări multilingve ;


hublouri mici, aşezări tihnite, gânduri agăţate,  suflete călătoare;
cafea , drinkuri, carti, ziare, fosnete,.somnuri, voci de trezire.

Chemarea sângelui, "some departures to return home,
 some exotic destinations."

~ Creţu Ionel ~ 23 septembrie 2012 ~

festin


din colțul nopții zăresc dimineața intrând cu tălpi umede în odaia
proaspăt tencuită
cu degete de var desenez curgerea unei clipe mistuind anii închipuirea șerpoaicei mușcând șoldul înghețat al toamnei pielea întinsă a călugăriței virgine

te uit
doar irlandeza născută în pub cu o pasăre zburându-i sub coaste mă trece prin sâni mă golește de îngeri

plouă tăios rece iar lumina neagră a mâinilor ascund fericiri pierdute
fară de mine fară voia mea se adânceste în mine
prin septembrie
beau cenușa cuvintelor și nu pot să ard mă dezbrac de mine gol pușcă
o iubesc fir-ar ca un șacal

dar a venit ziua când trebuie să-mi spăl mâinile mă așez sub laț încercând plăcerea spânzuratului din iubire





~ Atila Racz ~ sept 2012, Irlanda ~

vineri, 21 septembrie 2012

Cafea cu suflet

Antebraţ strâns în pumn,
proptind umărul
si bărbia;
echilibrul stabil al gândului
fulgerat al clipei,
dintre orizontul palpabil
si sorbitul inconştient,
al gustului aromei negre
de Iacobs,
taie gradele de libertate
razleţite si concentrează
un suflet pierdut la
o singură linie de acces
în bucla delirului
cu inceput si sfârşit suprapuse,
lăsând întrebări fără răspuns,
negăsite in zaţul clisos.

~ Creţu Ionel ~ 22 septembrie 2012  ~

Nu-i timp de ghicit

Talpa mamuţilor etajaţi
suport culorilor
timpului milenar
infaşurat peste viul
cu bază inversă 
mult peste umeri
preaplin revărsat
in neştiutul nostru
neant cu degete rasfirate

prea mult zat acoperă seva nervoasă

~ Cretu Ionel ~ 20 septembrie 2012 ~

DEZLEAGĂ-TE SUFLETE


Să dăm libertăţii înalt zbor,
O, suflet zăbrelit, călator!
Ce rost ar mai avea atunci a ne impotrivi,
Decât osânda grea a creşte ?
Timpul, trecând, nu ne vesteşte,
Puterea ni se vestejeşte,
În grabă mare deci, pornim, spre-a nu ne gârbovi!

Cretu Ionel ~ 20 sept. 2012 ~

N-AI TEAMĂ

Nu te teme!
fratele meu,
din pulbere să scoţi 
piatra nestemată,
din butucanos,
cuvânt de gingăşie !
Să smulgi trandafirul,
măracinilor!
Primeşte
lacrimile amare şi
nu tăgădui,
nu te tăngui !



~ Cretu Ionel ~ 20 septembrie 2012 ~

marți, 18 septembrie 2012

Reducere la mineral

Şuvoi de inconştient, vânăt- verde,
Străpunge perfid, lanţul genom, tern,
Golind suflul pur, primordial ce se vede
Când dovedim cordonul legat de matern.

Şuvoi de ingheţ, care în străpungere,
Rupe legăturile vii, polare, izolându-le.
Oscilaţii armonice, se aplatizează,
Pompa de sodiu nu mai pulsează.

Şuvoi de tăcere capsulată, izolantă.
Separatie netă de mişcarea circulantă,
Ca-n gogoasele de insecte hibernate,
Dar giulgiu, aici, care-acoperă moarte.

Şuvoi de oprire,... lasând curgerea vidului, moarte !.
Şuvoi de oprire,... lasând curgerea ştiutului, moarte !
Suvoi de oprire,... lasând curgerea feedback-ului, moarte!
Şuvoi de oprire,... lasând curgerea viului, moarte !

Când pleci,......te rog,.... anunţă-mă !!!

Ce-i Dincolo...

luni, 17 septembrie 2012

FEMEIE ÎN VĂZUL LUMII

Muză desăvârşită,
refugiată-ntr-o monadă.
Copilul zglobiu,
dublat de-o amazoană energică.

Sirenă,
care-şi cântă cântecul vrăjit,
deasupra vâltorilor;
cu o mâna,
piptănându-şi  părul lung,
pieptăn de aur,
cu cealalta trăgând rochia
peste umărul drept,
dâre de spume.

Ochi seducători se uită
la cel care-l aşteapta pierzania.
Ambiţioasă şi avidă de plăceri,
întruchiparea tandreţii şi a mândriei.
Privire îndrazneaţa si mândră,
de o măreţie surprinzătoare,
deşi braţele-ţi sunt
rotunde şi goale.

Un braţ înalţă spre cer,
jertfă oferită soarelui,
o inimă omenească,
pe care, tu regină,
o privesti cu răceala,
iar faţa ta reflecta răceala cerului.

Sclava, frumuseţe chinuită,
pudoare lezată,
care rupe lanţuri de legătura
si dezlega marmura
pentru a naste frumuseţi si
idealizari în capul unui
Rodin sau Brancusi.

Beţia insăşi ,
în piele de leopard,
idealizată in forme sălbatice,
cu mişcări fulgerătoare, sau
statica, cu membrele
si faţa încremenite, dar
cu priviri ce ascund taine
dătătoare de fericire
pentru cel care nu-i plâns.

Roşeaţa pudorii si
a mândriei, sentiment
de supunere triumfătoare
cu scufie pe cap
de coroană maritală.

Vestala,
în clipa când e dusa la moarte,
pentru că a rezistat
ademenirilor lui Caracalla,
cu temere ascunsându-şi
obrazul de privirile jignitoare.

Dar peste tot mamă,
care-si alăptează copilul,
si care-şi apară iubirea
cu gelozie razbunătoare;

de multe ori obosită,
de multe ori cochetă.

~ Creţu Ionel ~ 17 iunie 2012 ~



sâmbătă, 15 septembrie 2012

SLAVĂ LUI BACHUS !

Găteşte-te, Bachus, pentru bautură !
Şi graăbeşte la rugaciune!
Slavă ţie, Bachus, si odraslei tale,
Vinul, ca unul din Bachus născut,
Şi pururea şi-n beciul beciurilor, Amvin!

Daţi-ne noua din vinul vostru,
Căci însetate-s gâtlejurile noastre!
Ia frate, ia frate, zise acel frate din vecini:
Mai încape, mai ţii la înc-o jumatate ?
Ţie, Bachus, slava, ţie, Ceres din ciorchin,
Pazeşte-ne, bunule, de-al setei chin.

Sug licoarea, din zori, în noaptea deasă,
E din belşug, iar de parale nici că-mi pasă ,
Doar dacă cel ce bând pica sub masă,
Şi sar atuncea toţi, miloşi, nu-l lasă.
Pe lege bem, în voie, mereu, împarăteşte,
Pân'ce pe cer soarele zilei noi tot creste.

L-amiază, grabiţi, luăm cu toţi altă bărdacă,
Sa-l mulţumim pe Bachus şi de noi sa-i placă,
Din ginte, nume cinstite, de fraţi beţivi purtăm
Caci zi şi noapte bem, dar nu ne îmbătăm.
Cu noi deci, cine vrea la drum să meargă,
Cu vrednicie şi în ton cu noi vinul să-l soarbă !

Slavă lui Bachus! O, Bachus, tu, al Cererei tătic!

vineri, 14 septembrie 2012

ODĂ FEMEII

Femeie, stilul steampunk, rocambolesc,
ca o deltă, îţi aparţine;
acelaşi, dar fara perfidie,
i-a prins din urmă şi pe Rubens,...
sau Rembrandt,
când le-a intrat in priviri, ei
văzând si transfigurând doar
forme rubiconde.
Pentru tine nu există
linia frântă, ci doar inimi,
inimi sfărâmate;
atâtea şi-atâtea  inimi sfărâmate,
care, facute praf, s-au amestecat
cu nisipurile mişcătoare,
cu capătul de scurgere
în abis, acel punct de mister,..
de "gaură neagră ",
care ne ţine captivi în capcana
materiei cenuşii,
cu increţituri de placentă
germinativă,
ca un perpetuum mobile.

~  Ionel Creţu ~ 14 septembrie 2012 ~

joi, 13 septembrie 2012

Dansul culorilor

Culori de ocru si stacojii,
Gonind, in iureş, urma verii,
Ne amintesc că arşiţele fierbinţi sau sfarşit
Şi ca toamna, sătula de stat,
Târându-şi în dans pasul pictat,
Spre teasc , tot înpingând la presat
Strugurii graşi, ce pârau, licuoare dau, din strivit.

~ Ionel ~

miercuri, 12 septembrie 2012

SEDUCTIE



Întâi i-a aruncat o sageată;
..........scurtă,
printre genele-i ca un tufiş;
luminiţe de felina la pândă.
După tresarit, căci l-a patruns,
i-a dat de gândit şi de-ntrebat:
A fost, sau n-a fost......?

Apoi l-a facut s-alerge,
cu limba scoasă de-un cot
(mai, mai s-o prindă),
folosind tactica perfida
a opririlor aparente,
doar aşa, ca să-l faca pe el...
să creadă că are iniţiativa
si să-i aţâţe instinctele de vânător,
şi de macho (man).

Iar când s-a oprit,
"lasându-se cucerită",
după ce a strâns laţul,
pe mărul lui Adam,
s-a suit pe el temeinic
şi nu i-a mai dat drumul.
N-a mai avut nicio şansă de scăpare;
Muscă-n pânza de paianjen;
Chiar şi acum el se mai intreabă,
ba chiar o-ntreaba si pe ea:
"Pe bune, a fost sau n-a fost?!"

Mircea Eliade despre Eminescu



După rezistenţele pe care le-a întâmpinat în timpul scurtei şi chinuitei lui vieţi, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerător, neamului întreg, iar nu numai păturei culte. Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată socoteala exemplarelor tipărite din Poeziile lui Eminescu. Dar în mai puţin de o jumătate de veac, poeziile acestea au fost reproduse în multe zeci de ediţii, de
 la modestele tipărituri populare până la admirabila ediţie critică a Fundaţiilor Regale, îngrijită de Perpessicius. Astăzi, după ce-au cunoscut atâtea culmi şi atâtea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate în ţară, apar aşa cum le vedeţi, în haina sfioasă a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai puţin semnificativă, dacă n-ar fi luat şi el parte, de peste veac, la tragedia neamului românesc.

Ce înseamnă pentru noi toţi, poezia, literatura şi gândirea politică a lui Eminescu, o ştim, şi ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga şi Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu şi Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaineitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îl iubim cu toţi pe Creangă, îl admirăm pe Haşdeu, învăţăm să scriem de la Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu şi anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi.

El şi numai el, ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupţi de pământ şi de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munţilor noştri şi de la melancolia mării noastre, până la cerul nopţii româneşti şi teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă.

Întreg Universul nostru îl avem în aceste câteva zeci de pagini pe care o mână harnică le-a tipărit şi le împarte astăzi în cele patru colţuri ale lumii, peste tot unde ne-a împrăştiat pribegia. Păstraţi-le bine; este tot ce ne-a mai rămas neîntinat din apele, din cerul şi din pământul nostru românesc.

Mircea Eliade

Paris, septembrie 1949

luni, 10 septembrie 2012

Empty Heart (Original)

Simplu, toamna






Deasupra flăcării murinde
De-un braţ ce gârniţa-l întinde,
Caţiva cârnaţi-atârnă si vreo doi claponi;
Şi rumenele,-aproape leşuri,
Le-ntorci in desele-i prilejuri,
Iar slabele din jar vârtejuri
Cu un cârlig de fier le curmi, ai grijă la butoni!!

Cu mustu-alături, vine bine,
Chiar tulburel de-i, nu-i ruşine,
Turnaţi si beti, din când in când, paharul plin,
S-aveţi acolo ceva brânză,
Măsline, pâine chiar si-o rânza
Şi toate-ntinse pe o pânzâ
Şi-apoi infulecati, nu staţi ca s-aveţi jind. 

Apoi prinos, truda-ţi aduce;
Si multe mâini grăbesc s-apuce,
Ce-o fi, de-a valma,.. nu se respecta rând
O coapsă,-o aripă,-o parjoală;
Hei! Pune muzică, deloc banala!
Toarnă vopsea , autumnală,
In sacrele potire sa ţaşneasca, gâlgâind!

~ Ionel ~ Azi, 10 septembrie 2012 ~

sâmbătă, 8 septembrie 2012

MARIA BIEŞU VEZI RÂNDUNELELE SE DUC MIHAI EMINESCU

Rugãciune (M. Eminescu)

Crãisã alegându-te, 
Îngenunchem rugându-te. 
Înaltã-ne, ne mântuie,
Din valul ce-ne bântuie.
Fii scut de întãrire,
Si zid de mântuire;
Privirea-ti adoratã,
Asuprã-ne coboarã,
O, Maicã preacuratã,
Si pururea Fecioarã Marie.

Noi, ce din mila Sfântului,
Umbrã facem pãmântului,
Rugãmu-ne-ndurãrilor
Luceafãrului mãrilor;
Ascult-a noastre plângeri,
Reginã peste îngeri,
Din neguri te aratã
Luminã dulce clarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã Marie.

AUTUNNO FATALA


Fine estate è calda fuori
Tutti odore di incenso e cuocere in forno ...
Arriva in autunno, andò un'estate
L'uomo, in cerca di fortuna ...

Visualizza coccinelle, sfondando camicetta,
Che sfida gli occhi e il tuo buon pensiero,
Fissate lo sguardo come una medusa,
La tentazione è intrappolare, volenti o nolenti.

Ionel ~ ~ ~ set 7, 2012

TOAMNA FATALA

Sfârşit de vară, dar cald este afară,
Toate miros tămâios şi se coc...
Vine iar toamna, s-a dus iar o vară
Omul priveşte, cătând de-i noroc...

Vezi buburuze, spărgând prin bluză,
Ce ochii sfidează şi bunul tău gând,
Privirea- ţi fixează ca o  meduză,
Ispita te prinde în mreji, vrând-nevrând.

~ Ionel ~ 7 septembrie 2012 ~

vineri, 7 septembrie 2012

În noapte, acum

Noapte neagră opacă
în care cotrobăi cu lumânarea, 
negăsind stralucire. 

Găsi-voi calea mea,
pipăind în goluri libertatea 
in toate gradele,
chiar dacă mulţimea variabilelor, încă
mă ţine încorsetat in dileme;

Dilema măgarului lui Buridan.

Smulgându-mă, totuşi;
copleşeala nu scuză,
doar m-acuză ;
recurs, dus-întors,
la dragostea de viaţă..,
filon al liberului arbitru al "minelui".

Noapte neagră,...lung drum in regăsirea
lui "acasă", umblând pe nisipuri spulberate
spre dunele de oprelişti !

Eul meu, voind rădacină,..
de copac intunecat,
spărgatoar de val in mare agitată,
în bezna, ascuţindu-mi acel fler,
flerul celui de-al treilea ochi, care vede...

Vede din beznă , dar e de nevăzut;
de nevăzut, dar de ştiut că-i acolo...

Vrând ca linia mea,
din bezna ermetica,
să desfacă captivul;
şi chiar dacă-i sinuoasă sau frântă pe alocuri,
linia mea,
regăsind simţirea că sunt liber,
liber de a fi un "eu".

Percepând astfel, ca realitate,
realitatea mea,
dezlegându-mă de orice închipuire.

~ Creţu Ionel ~ În noapte, acum ~

TOAMNĂ TÂRZIE



La vreme de noiembrie
Sânii brazdelor îşi etalează
Toate acumulările.
Din când in când
Vântul, nebunaticul,
In zburdălnicia sa
Acoperă si descoperă
Frunzele dansante,
Multitudine de petice colorate
Smulse si adăugate la
Imensul covor,
Proiect al toamnei.
Oamenii îşi dau frâu liber
Melancoliei si cânta:
"îţi mai aduci aminte doamnă,
era târziu si era toamnă!".., unii,
iar alţii : "am strâns toamnă după toamnă
şi-acum dorul mă îndeamnă".
Copiilor li se spune didactic, că:
"toamna se numară bobocii".
Eu parafrazez şi privind adânc,
fără ţintă,... privind în mine,
Mă-ntreb: mai încape ceva, "ici,
în buzunarul de la piept?".

~ Cretu Ionel ~ septembrie 2012 ~

VIN PLOI

(ploi de ploi: de primavara, vara, toamna si chiciura)

Prea multe vorbe, dragii mei, prea multe!
Ne cade greu atata vorbarie!
Aproape ca nu mai au loc sa curga
Faptele-n matca lor de apa vie.

Astept de multa vreme-o ploaie buna
Sa spele limba incarcata de cuvinte,
Sa straluceasca perlele din palme,
Sa umble pruncii-n veac prin ierburi sfinte.

O!!! Ploile, marile ploi sa-nece
Gandul vrajmas ascuns la radacina
Ce-si face loc cu coatele-ntre spice,
Gata s-arunce peste paine, tinaa.

Astept sa vina ploile de toamna
Chiar daca-mbraca totul in rugina,
Sa spele totusi limba tarii de cuvinte
Si stemele din grane, de neghina.

O!!! Ploile, marile ploi sa-nece
Invidia ce urca printre vorbe,
Arcurile de ura-nveninate
Sagetile ce nu mai intra-n tolbe!

~ Ionel ~

Dor de dor


Dorul furisat,
Perfid in zig-zac.
Flutur la stomac;
Un mic fluturat...,
M-am inamorat!
~ Ionel se joaca (cu focul)~

joi, 6 septembrie 2012

DE SUFLET, TOAMNA

AUDITIE PLACUTA!!!

Am primit un cadou! De dimineata, un prieten:
" Un cadou cadou minunat pentru D-tra , care poate sa cante neintrerupt , timp in careputem avea si o alta ocupatie. Nu am rezistat sa nu trimit linkul ptr.audiere si altor persoane iubitoare de muzica. Pastrati-l !!! " 


Nu pot sa nu-l impartasesc cu voi!!!!

http://www.saigonocean.com/nghenhacHoaTau/jukebox.swf

marți, 4 septembrie 2012

ADIO


Podoabe-n echipă, frunzele cad,
Brumar îşi scutură zdravan mustaţa,
Puii cerboaicei, grăbiţi trec prin vad
Să nu intalnească haita şi ceaţa.

Vântul işi mâna cireada de nori,
Alergându-i din zare în zare,
Cocorii vâslesc în inalt prin vâltori
Cu alte asemenea migratoare.

Sub arc de dor se duc rând, pe rând
Iubirile sagetate , din vară
Şi-şi iau prinos suspinul din gând;
Nostalgic, dar arzator ca o pară.

~ Ionel ~

ARC DE DOR



Caii zburdă-n iarb-afară,
Tropot vesel printre flori,
Florile se-nviorară,
Roua cade pe culori.

Cu nesaţ privirea-mi cată,
Când in zări şi când spre cer
Şi mai dau apoi o roată;
Roata se facu paner.

În paner tot curge miere,
Căci se transformă în stup
Cu dulceaţă, ce nu piere,
Binefacătoare-n trup.

Dorul meu vrea să coboare;
Pe ramuri l-aud plângând;
Crengile nu mai au floare,
Frunze... s-au golit de gând.

Verdele-n mai multe rânduri
Se preschimba de pe ram,
În culori si cad. Ce gânduri !..
Nostalgia-mi bate-n geam.

luni, 3 septembrie 2012

Bumerang liric











Cuvântul, un liliac vampir,
Un bumerang
în gang,
necaz strecurat abitir,
prin circuit sangvinic...
destul de cinic,
sau chiar nevolnic,
mai face şi haz,
după caz.

~ Cretu Ionel, 3 sept. 2012 ~

duminică, 2 septembrie 2012

EU



Eu, suspendat.
Notă muzicală
a portativului;
ţipăt, desigur.
Ciocan, nicovală,
eu între; ma sufoc,
mă fac praf si mă-ntreb:
"Mă pot alege???, Eu, colb,
mai cânt?"

~Ionel~2 septembrie 2012~


INERŢIE





Sunt luat de eu-urile voastre;
eul meu e antrenat in mişcarea lui,
de tumultul vostru sufletesc,
de emoţiile şi sentimentele voastre
înscrise într-un volant al cerului,
care mă circumscrie si...,
mânat de o forţă centrifugă,
exact atunci când aş vrea să mă opresc,
puneti mâna 
şi-mi daţi un brânci înainte,
trecându-mă de punctul mort.

Se-ntâmplă datorită conversaţiei.
Creţu Ionel ~ 2 septembrie 2012 ~


NU MĂ-NTREBA



Nu mă-ntreba de risc;
Nu mă-ntreba , ce port in suflet...
Intâmple-se orice! Mi-am zis,
Când am păşit pe muchea de coasă a cuvântului;
Coasă bătută meştereşte, ca să taie.
În mine nu mai pot ţine, oricum durerea mea!
Si am paşit doară cu flori de măr in mâini,
În mijlocul arenei de gheparzi!...
Şi-au arătat rânjetul cu dinţi de feline,
Îndemnându-mă:


- Stai acolo, ...să arzi!!!...

~ Ionel ~ 2 septembrie 2012 ~

sâmbătă, 1 septembrie 2012

PASTEL




Ieşind în amurg pe-afară,
Văd pastel, frunze cum curg,
Tremurând pânza cea rară,
Suflul viu de Demiurg.

Cu regret privesc copacii,
Fraţii mei, până mai ieri,
Ce m-au răcorit săracii
Cu-a lor umbră şi-adieri,

Sfiiciunea lor mă-nmoaie,
Neputinţa mea-i vădită;
Toamna rece îi despoaie
Şi nu poate fi oprită.

Credeţi voi că nici că-mi pasă?
Credeţi voi că sunt de piatră?
Cin' din casă-o să mai iasă
Catând pasărea măiastră?

Tot mai des o să ne plouă;
Trist va fi noul decor.
Unde-i frunza cea cu rouă?
Tot ce-a fost va fi un dor,

Şi ramâne-n noi iubirea,
Prinsa-n veştedele foi,
Ce cuprinde nemurirea
Şi-aşteptarile de-apoi.

~ Creţu Ionel ~ 1 septembrie 2012 ~