miercuri, 20 iunie 2012


ASFINTIT RURAL

Aici la tara, inmiresmata,
Natura nu sta niciodata,
Caci freamatul de frunze si raul clipocit
Zagaduindu-mi gandul, de a mai fi lucid,
Trezindu-mi tot auzul, de sunete avid
Si vazul chiar, de ea m-a alipit.
 
O pitpalaca-ntarziata
Mai canta si ea cateodata;
Si-un pui de potarniche, sarmanul, ratacit
Prin valea ce din urma il impinge,
Mereu mai stins, mai jalnic plange;
Si-n stoluri liliecii-i strange
Si azi, ca-ntodeauna, seninul asfintit.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu