ASFINTIT RURAL

Aici la tara, inmiresmata,

Natura nu sta niciodata,

Caci freamatul de frunze si raul clipocit

Zagaduindu-mi gandul, de a mai fi lucid,

Trezindu-mi tot auzul, de sunete avid

Si vazul chiar, de ea m-a alipit.

 

O pitpalaca-ntarziata

Mai canta si ea cateodata;

Si-un pui de potarniche, sarmanul, ratacit

Prin valea ce din urma il impinge,

Mereu mai stins, mai jalnic plange;

Si-n stoluri liliecii-i strange

Si azi, ca-ntodeauna, seninul asfintit.