.jpg)
Eu sper, şi speranţa chinul mi-l măreşte;
Plâng, şi inima obosită din durere se hrăneste;
Râd, dar râsul meu-năuntru nu pătrunde;
Ard, şi arsura pe afară nu se vede;
Mă tem de ceea ce văd si ceea ce simt;
Orice lucru -mi dă o durere nouă;
Astfel sperând eu plâng, si râd, si ard,
Şi teamă mi-e de ceea ce aud sau văd.
Când există speranţă, există şi teamă,
RăspundețiȘtergereŞi chinul sporeşte când există suspin,
Când plângi şi surâzi, te temi că durerea
Din piept va suna un suflet gol,
Te temi şi de ce vezi, te temi de-a ta simţire,
Te temi că vei rămâne flămând de iubire…
Durerea, teama si speranta le petrecem pe drumul vietii, le scaldam in lacrimi, le ardem in focul nestavilit al inimii si le dam lumina cu un zambet venit din suflet.
RăspundețiȘtergereMultumesc Eli! Multumesc Antonela!
RăspundețiȘtergere