TE VREAU ACUM

Primeste-mă acuma, cât se poate, iubita mea,
cât înca verdele este comun si apa -n cişmea.

Primeşte-mă azi, când ai mei ochi s-aprind,
şi-n tăcere armonia de forme duioase cuprind.

În ora când palma uşoară, moale si goala,
palpită pe pieptul tău fin şi-a ta faţa ovală.

Acuma când ceasul meu, ca un clopot răsună,
iar limba lui, clatinată, se zbate nebună.

Acum, în prezent, când mai pot să te ştiu,
să n-avem regretul silnic, c-a fost prea târziu.

Acum când temeiul din noi, sigur nu-i in zadar
când simtim unison, că ne dăm reciproc ca pe-un dar.

Lasă-mă- acum, cât dorinţa de tine mi-e dragă
şi mâinile mele-n chemarea ta, noduri dezleagă.

Acum te grăbeşte, nu amâna, nu motiva câ nu-i seară,
că sa-r putea sa păleasca dorinţa, ca lumanarea de ceară.

Iar mâine-i târziu şi din al meu dar, expimându-mă plastic,
n-o sa mai vezi, draga mea, decât un kitsch, artificiu din plastic.

~ Creţu Ionel ~