In largul marii fara margini, in largul marii zbuciumate,
Se intalnira doua scanduri din doua vase sfaramate.
Sarace marturii razlete ale-unui drum dup-o comoara,
Le-a fost urnit aceeasi vraja din portul lor de-odinioara...
Din doua parti taindu-si cale credeau in unda milostiva
Cand tot acelasi brat de vifor le-a frant catargul deopotriva.
Deodata s-au oprit in goana de nazuinti spre-o lume noua,
Deodata albele corabii se cufundara amandoua....
Solii pribege ale mortii ramase cele doua scanduri,
Purtand pe ape fiecare acelasi trist popor de ganduri...
S-au prins alaturi cand simtira ca tot acelasi val le salta,
Si azi, brazdand nemarginirea, merg infratite laolalta....
~ Octavian Goga ~
Le-a fost urnit aceeasi vraja din portul lor de-odinioara...
Din doua parti taindu-si cale credeau in unda milostiva
Cand tot acelasi brat de vifor le-a frant catargul deopotriva.
Deodata s-au oprit in goana de nazuinti spre-o lume noua,
Deodata albele corabii se cufundara amandoua....
Solii pribege ale mortii ramase cele doua scanduri,
Purtand pe ape fiecare acelasi trist popor de ganduri...
S-au prins alaturi cand simtira ca tot acelasi val le salta,
Si azi, brazdand nemarginirea, merg infratite laolalta....
~ Octavian Goga ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu