Sonetul 66 (Sonnet LXVI)

Sătul de toate, moartea îmi invoc;

Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,

Credinţa răsplătită cu trădare;

Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;

Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,

Şi rob la rău cel bun şi de-omenie.
Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea - iubita mea.

~ William Shakespeare~