Ţi-aduc un dar în astă dimineaţă
Şi nuferi albi din lacul nesfârşit
Şi-ţi mai aduc un cer ce se răsfaţa
Unduitor, printre copaci zărit.
Ţi-aduc in dar si zorile, cu vise,
Cu ape, nori si florile din ram
Mireasma dulce-a florilor deschise
De care tu si eu ne pătrundeam.
Şi-ti mai aduc durerea si necazul
Din vechiul cânt, acel din iarmaroc,
Si jalea ce-a crestat adânc obrazul
Acelor duşi, cei ce-au ieşit din joc.
Ţi-aduc a vieţii noastre dimineaţă
Zvonul de paşi si voci, cântatul de cocoş
Acele zări cu vălătuci de ceaţă....
Iubire, tot ce am... şi sufletu-mi duios.
~ Creţu IONEL ~ 19 AUGUST 2012 ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu