joi, 16 august 2012

RESIMT SARACIA IUBIRII


Aş vrea să vă iubesc oameni - semeni ai mei cu grai-
Aşa cum grădinarul îşi iubeşte florile,
Şi câmpul  umbra ierburilor sale;
Şi asta nu pentru că mi-aţi dat prilejul s-o fac,
Ci pentru că-n apele tulburi ale ochilor voştri
Am văzut umbre ale morţii şi propria-mi umbră, gata sa se înece.
Credeţi-mă, de v-aş putea plăti cu cea mai sfântă monedă,
Toata vrăjmăşia cu care mi-aţi întâmpinat paşii,
Aş fi pe deplin mulţumit!
Încerc de multă- de foarte multă vreme-
Să vă altur marei iubiri cosmice,
Dar trufia şi egoismul vostru au crescut prea mult
Şi nu mai încap oameni în sufletul meu.
Iată, florile s-au deschis şi cupa cerului s-a umplut de puritate!
Glasurile lor au răsunat de miresme
Ca nişte clopoţei, dar voi oamenii nu le-aţi auzit,
Nu le-aţi înţeles... le-aţi smuls
Fără milă cu limbă cu tot şi nepăsători
Le-aţi supus tiranicei voastre pofte....
Şi totuşi aş vrea să vă iubesc oameni
Şi să vă trec prin focul dragostei mele,
Iar cenuşa trufiei şi-a egoismului vostru
S-o risipesc în vânt, în cele patru larguri de zare
Şi purificaţi să vă-ntâmpin  pe-un ram înflorit
Sub calda privire a soarelui tată!

Creţu S. Ionel 

4 comentarii:

  1. Acum, dispreţuieşti “cenuşa trufiei şi-a egoismului”,
    Dar prin glasul cuvântului, presimţi bucuria şi miraculoasa iubire, fără margini...
    Doar tu reuşeşti să transformi poezia într-un infern, iar la finalul ei, risipind “umbrele morţii”, ai devenit bestial de optimist, iar “florile s-au deschis şi cupa cerului s-a umplut de puritate!
    Glasurile - glasurile lor - au răsunat de miresme.”
    Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu avem altă opţiune. Suntem condamnaţi sa rămânem optimişti, să nu ne lăsăm dobarâţi. Altminteri ce rost ar mai avea viaţa!
      Mulţumesc pentru aprecieri , dragă Eli!

      Ștergere
  2. „pe-un ram înflorit,
    cupa cerului s-a umplut de puritate;
    glasurile - glasurile lor au răsunat de miresme.”

    RăspundețiȘtergere