miercuri, 8 august 2012

AM FLĂCĂIT



Am flăcăit la margine de-oraş,
Cel mâzgâit de fum şi de cenuşă,
Dar ce contează e, ce-a mai rămas
În amintirea mea, legată de o uşă.

Spre asfinţit, când paşii se opreau
Şi soaptele vibrau duios timpane
Ochii mei, tainic, în beznă sfredeleau
Către fereastra ei cu licuri diafane.

Păşind pe tălpi, usor, le temperam,
Să-mi poarte trupul meu, discret posibil,
Spre uşa cu zăvor şi cu mic geam,
Lăsata descuiată si cu- un bec vizibil.

Instinctele de vânator,  'născute,
Se înteţeau în drumul printre banci,
Prin parcul interpus, ca o răscruce,
Cu gemete, suspine si cu castani giganti.

Tremurul feciorelnic, ca de baiat cuminte,
Îmi antrena, de-atunci, inima caldă;
Bărbat acum, matur în a mea minte,
Aceasta nostalgie, prin viata mea se scalda.

~ Ionel ~ 7 august 2012~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu