Tăcerea-i amprentată de timp, din oră-n oră,Vreme in care somnu-i un ingheţat alai,
De clipe fără de tine, o- nlăcrimată horă,
Căci nu te văd aievea, ci doar in vis răsai.
In gând te văd în faţa-mi, cu nimb de auroră,
Topindu-mi negureala din searbădul meu trai;
Si forfoteala-n juru-ţi, învie aşa, sonora;
Revăd iar dulcea viaţă pe care-o raspândeai.
Ştii bine ca-mpreună, cand ne-am văzut in cale,
Eu mi-am lăsat destinul, supus mâinilor tale,
Iar jurământul n-a fost, deloc, vorbe deşarte.
Te-aştept să vii , cu-aceiaşi dorinţă, tot mai mare;
Să fim iar impreună, un tot, cu-a noastră animare
Sa depăşim tristeţea, plutind, ca-n vals, departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu