joi, 16 august 2012

PĂTRUNS DE DOR

Din te miri ce, înfiripată,
urcă din tină o agheasmă.
Apoi auzi, cam in surdină:
un ram suspină de-o-aromă.

Fiind in noi, aşa gingaşă
topirea minunatei taine,
Deodata sufletul se lasă
si visul, repetat, revine.

Ce mai vorbim de raţiune?
Când arşiţa aprinsă ne doboară,
nu te opui, vapaia e solară,
în mine, amintirea ta coboară!


~ Creţu Ionel ~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu