UIMIRI LA SORGINTEA VIETII

Da-mi sa beau din causul palmelor tale,

Luceferi din lacrimi si roua din flori;

Iata! Am insetat cautand!
Stau langa clepsidrele vremii

Si n-aud murmurul lor.

Ochiimei,

Peste care pulberea anilor

A asternut pustiul neputintei

Nu mai vad minunile lumii, iar eu,

Eu, copile, am ostenit cautand.

Stau aplecat peste muguri de gand

Ce pipaie cerul cu fruntea

Si-ascult....., ascult cum rasuna sub bolti,

Eterna chemare-a luminii.

Da-mi sa beau din causul palmelor tale

Pulberea stelelor si puritatea lacrimii

Si..., da-mi, copile, fa-ma sa vad,

Minunea izvoarelor vietii!!!