vineri, 22 iunie 2012

FANTASMA



Mi-e ţăndari capul; şi de vreme
Ce dragoastea ce-n mine geme
Trăsnit, din culmi, mă-azvârle-n genuni fără hotar,
De vreme ce vreo bucurie
Nicicând menită n-o să fie,
Că-n loc să-mi intinzi o frânghie,
Tu mă laşi să-nghit apa curentului amar.

Vai! frânele din maini-mi scapă,
Şi capul, ca strivit, imi crapă,
Şi nu mai ştiu acuma, dacă n-o spune drept
Spaima amicilor si gluma
Ca tu eşti o fantasma numa';
Simt cum, aprins, imi curge veninul tău prin piept

~ Creţu Ionel ~


2 comentarii:

  1. O stare de singurătate asurzitoare – cu şanse firave de vindecare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Important este sa ne menţinem căutarea şi aşteptarea,....ca o speranţă! Altminteri ce sens ar mai avea?
      Mulţumesc , Eli!

      Ștergere