FANTASMA

Mi-e ţăndari capul; şi de vreme
Ce dragoastea ce-n mine geme
Trăsnit, din culmi, mă-azvârle-n genuni fără hotar,
De vreme ce vreo bucurie
Nicicând menită n-o să fie,
Că-n loc să-mi intinzi o frânghie,
Tu mă laşi să-nghit apa curentului amar.

Vai! frânele din maini-mi scapă,
Şi capul, ca strivit, imi crapă,
Şi nu mai ştiu acuma, dacă n-o spune drept
Spaima amicilor si gluma
Ca tu eşti o fantasma numa';
Simt cum, aprins, imi curge veninul tău prin piept

~ Creţu Ionel ~