Sub stele, pamantul respira adanc;
I-ascult rasuflarea in noapte;
O clipa in bezna privirea-mi-arunc
Spre bolta stropita cu lapte.
Ici colo, la vorba stele s-au strans
Cum fac cele nane la tara
Cand focul din suflet se lasa patruns
De-acel dor de iubire de vara.
Un timp siderat de mirificul frunzei
Ma scutur de vise ca floarea;
Beau lacrimi difuze din palmele muzei
Si-mi curat de zgura, cantarea.
Pe undeva, langa mine un cri-cri de greier
Vreun tost, probabil , i-i cantul
Si gandul meu zboara-n trecutul caier
De-amintiri, vibrand unison cu pamantul.
Plange o stea? Nu..., e-o sclipire de roua!
In juru-mi intreaga-mi fiinta tace.
Dasupra-mi salcamul cu-aroma cea noua,
Fosneste arar, amintind ca e pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu