O, Doamne-ntre păstori născutul,
Tu, ce-i esti tarii mele scutul,
Inflacărează-mi graiul, dă-mi slove de izvod,
Să zugrăvesc cum se cuvine
Şi simţuri de focuri, latine,
Să curgă-n sânge, în ale mele vine
Ca fiu din stirpea-ncercatului norod!!!
O, Doamne pe aripi cereşti
Ce-s proprii limbii româneşti,
Ajută-mă, la creanga cea mai de sus să zbor
In pomul nost', bogat în roade,
În mituri, cronici si izvoade,
Cânturi şi doine ăi balade,
Căruia-n niciun chip nu vreau să-i fiu dator!!!
~ Creţu Ionel ~ Iunie 2012 ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu