LA PESCUIT, O PILDA

Ce mai de stiuci s-au prins in leasa!!!
Vad pestii lui San'Petru-n plasa
Caci noi, pescarii, suntem prieteni cu Cel-Sfant,
De mult, ne povestesc parintii,
De cand supus fu umilintii...
Pe vremea cand umblau preasfintii
San'Petru si cu Tatal-Ceresc pe-acest pamant.

Intr-o cetate, cica zbirul
I-ar fi-ntrbat: - Platit-ati birul?
Cu-un nu, dupa dreptate, raspunde Dumnezeu.
Si cum n-avea un ban in punga,
Lui Petru-asa ii da porunca:
- Pescar esti, Petru, meri si-arunca
In apa marii struna, rostind numele meu,

Si pestelui, oricare-nghite
Momeala, gura i-o deschide.
Isi ia unealta Petru, arunca de pe prund
Carligul; si prea mult nu sede:
Un peste verde se repede;
Si-abia muscand momeala-el vede,
Ca-i si deschide falca, pescarul cel carunt,

Si-i scote-un talant lucios din gura!
Pe-urma-l zvarle-n saratura,
La loc; si-n amintirea cinstitului obraz
Al credinciosilor din lume,
El poarta-al lui San'Petru nume....
Si urma degetelor, cum e
Intiparita-n aur, o poarta pana azi....