PLANGEA IN  HOHOT CERUL!...

-Ce-i pe strada?- intreaba sotia scriitorului, Mandica..

Scriitorul Stelian Sofronie se uita pe fereastra, se gandi si intorcandu-se zice:

-Plange in hohot cerul! Prin lacrimile sale intrezaresc ca prin ceata privelistea orasului.

-Ce tot borborosesti acolo?- il intrerupe nervoasa Mandica-puteai spune mai simplu: pe strada ploua.

-Nu ma –ntelegi Mandica, obiecta Stelian.Eu sunt scriitor, gandesc in imagini si nu pot vorbi altfel.

-Iar eu iti spun, vorbeste ca oamenii! Acum du-te-n balcon si cheama-l pe baiat sa vina-n casa.

Scriitorul iesi pe balcon.

- O, copilarie scumpa!-striga el patetic de rasuna intregul cartier. Fiul meu, te chem. La datorie. Raspunde, dragule, la apelul meu si renunta vremelnic la colegii tai de jocuri si mezaventuri mercantilice…..

Seara, Mandica il aseza pe sot la masa si-i dicta lista cu treburile casei, care urmau a fi indeplinite a doua zi. S-a format o lista lunga cu multe probleme plicticoase, motiv de intristare pentru Stelian. Dimineata soarta ii veni in ajutor: era invitat urgent la Colegiul de redactie al revistei”Rasarit”, organ al amatorilor de porumbei calatori.

- Trebuie sa fiu acolo – o convingea cu inflacarare Stelian pe sotie. Sunt membru in Colegiu si nu pot face sa planeze amenintarea asupra aparitiei revistei, pe care o asteapta cu nerabdare 57 de abonati, fara sa mai pun la socoteala cele 40 exemplare prevazute pentru vanzare. A mai adaugat cateva cuvinte si despre datoria talentatului scriitor viu fata de cei vii si pleca.

Mandica si bunica se adancira in studiul listei treburilor casnice urgente intocmita de Stelian.

- Asa,- spuse bunica – punctual 1: “A invinge intunericul, dintr-o miscare, a imprastia ceata prin torente de lumina sclipitoare”. Cum e asta – a imprastia ceata? I-ai spus tu sa spele ferestrele?

- Asteapta, de la el….Nu, aici totul e simplu: vrea sa spuna ca inlocuieste becul din bucatarie.

- O, ce destept…Acum punctual al 2-lea: “O disonanta care intrerupe melodia visurilor minunate. De invins, de eliminate!”

- Asta trebuie formulat asa! A exclamat Mandica, batand din palme- a cincea oara ii poruncesc: Urca-te la vecinul de la etaj si spune-i sa nu mai zdrangane la nenorocitul ala de acordeon si dupa 11 seara. Ei bine, la Ionica asta din Clejani ma voi duce eu singura…Ce-i mai departe?

-….Mai departe e si mai neclar- spuse trista bunica – Si voi aduce in casa mea: si miros de proaspat si al zapezii alb si al cerului albastru…” Asculta Mandica, nu te ingrijoreaza starea lui Stelian al tau? In plina vara vrea sa aduca in casa “al zapezii alb”.

- Ei, aici e limpede –zimbi mult experimentata Mandica – el are in vedere lenjeria curata pe care i-am spus s-o aduca de la spalatorie. Este drept ca ma nelinisteste “a cerului albastru”, nu cumva sa puna aia prea multa albastreala in rufe.

*

Peste doua zile, cu totul intamplator, Mandica a auzit o convorbire a sotului cu Editura:

- Ce mama dracului, sunteti tampiti? Tuna Stelian – sa oferi100 de lei pentru o coala, cand editura “Rich future” ofera cu una mai mult? Hai sictir! Nu –s de accord, jnapanilor! Cautati prosti pe la Caracal, unde s-a rasturnat caruta!...

Mandica isi acoperi gura cu prosopul curat din mana si lacrimi de fericire curgeau pe obrazulei rumeni. “Stelica, bobocelul meu, - se gandea ea cu multa iubire – uite, stie sa se exprime si altfel, nu numai prin imagini.” Si de data asta, pentru prima oara a ars mancarea.