NON TANGERE ANIMA

Nu va osanditi
Licarul de lumina, in intunericul
Catedralei  de tristeti,

Unde sfinti, imbacsiti de fum si iz de tamaie,
Tintuiti de resemnari in icoane, cata

Neputinciosi la zbuciumul intrebarilor voastre!

 

Nu va ardeti, prieteni, pe rugul indoielii,

Caci s-ar putea ca vantul,
Ipocrit si lingau, cum il stiti,

Sa va imprastie-n zari cenusa , ca-ntr-o joaca.

Ar fi pacat sa credeti, sarmanii de voi,

Ca numai atat este tot ce sufletul vostru pribeag

A agonisit intr-o viata.