COPILARIE LA DUNARE

- V-ati dumirit cum merge rostul
Si cum e viata-n portul nostru?
Alaturea de-ai casei, cum si eu am trait...
Nu prea bogati, ca nici momeala

N-o scoti, ades, cu pescuiala:
Trei barci ni-s toata-agoniseala,
Si taxe, bani, mai multi am daruit.

Un strabunic (azi ne priveghe
Din cer) la Dunare, la ceva leghe...
Clop galben, scufia-i, oricand eu v-o arat;
La jocuri, tata, peste mine
O scutura, cu glas, menind a bine:
„Cum potarnichile blajine
Se-ntorc mereu la umbra meiului, indarat,

Prin tine, slava-acelor zile
Sa ni se-ntoarca-as vrea, copile!
In muncile pe care la anii tai le-nveti,
Munci ale mainii si-ale mintii,
Iveste-ti sufletul sau dintii:
Curaju-i faurul putintii...
Umil fii cu umilii, semet cu cei semeti!”

Invatul bunului meu tata
Mi-a dat o inima barbata,
Caci de stiinta, plina i-a fost mintea, desi pescar
Au vrut sa-l puna sef, satenii;
El pe de rost spunea cetanii
Celor bogati, sau rubedenii
Si-i impaca din cearta lunga, cu patru vorbe doar.

Cand echinoctiul se razbuna
Cu aspre zile de furtuna,
Ca lemnul barcii crapa de-atata stat pe loc,
Si nu mai ramanea, oricat te apasa
Decat sa lancezesti in casa
Pana la vremea luminoasa,
Noi toti, in preajma vetrei si-nvapaiati de foc,

Porneam o claca: mama noastra
Carpea marunt, langa fereastra,
Spintecatura-n panze a vantului perfid;
Si, noi copiii, cum le sade
Frumos mai tinerelor mlade,
Dregeam cu acul la navoade,
Navoade prinse-n cuie si spanzurand de zid.

Iar tata, cu-n obraz de piatra,
Sezand in coltul dinspre vatra,
Pe banca de onoare falos sezand si demn,
Cucernic cauta o foaie
Intr-un batran cartoi: „Pe ploaie,
Spunea, ...cititul te-invoaie!”
Si-astfel spunand, din carte scotea mai vechiul semn.

Trecutul urbei noastre scumpe,
Simtea din gura-i cum se umple;
Ne revedeam stramosii, naucitor venind,
In piei mitoase si barbare,
Traci semintii, intre popoare,
Robite unei glii avare,
Pe maluri surpe sau in pesteri vetuind.

Apoi ne povestea de anii
Cand au sosit aici romanii
Constructori de orase si dictatori de legi:
Traianus imperator, cel care
La Tapae-a macinat sub care
Grumajii unei lumi barbare
Si-a ferecat in lanturi salbaticii viteji.
~ Ionel~