ADULTERUL

Cuvintele ei incepura sa-i vibreze-n cap...
Nu putea sa lase lucrurile in voia lor.....
Trebuie sa le exploreze si sa le cantareasca in minte.
Senzatia de rapt de sentimente se produse neasteptat;
L-a luat prin surprindere.
N-o intrebase decat „de ce”?, dar
Tonul ei amorf si studiat il turba.
Nu-i venea sa creada ce auzise....... si dispretul ei!...
Oare totul a fost o minciuna?
Cand i-a pomenit de sotul ei
A devenit isterica, intrerupandu-l
Cu nimicitoare bruschete:
Nu-ti dau voie sa vorbesti usuratic
Despre el. N-as putea niciodata
Sa fac ceva care sa-l supere.
Uluirea lui atinse apogeul!
Atunci , de ce? Totul a fost un fals?
Perplexitatea lui il facea sa se balbaie
Si sa baiguie. La incolacit din nou,
Spunandu-i: Prostule! Nu te-i temut
Niciodata de dragoste? N-ai fost
Flamand de ea niciodata?
Esti mic! Nu stii cat de primejdioasa
Poate fi dragostea! Si l-a lasat
Incremenit, nemaiprivit si uluit....
Fuse.... , fuse(?) ...si se duse!
~ Ionel ~ iunie 2012~