ŢARA MEA

O insulă-ntr-o mare slavă
Tot mai frumoasă, mai aproape
Se vede România, cu-un proaspăt, vesel chip,
De cânturi si de jocuri plină.
Din Mare si Dunarea lină,
Din sudul tot ca o gradină
Trecând prin Bărăganul unde,
Dospeşte pâinea ţării, iar vinul zace-n şip

Si până-n Obcini, pe la Tisa
Se intreţin hotare-n pază,
La rasărit, pe Prut cu-alţi ai nostri fraţi
Iar la apus, pe la Buziaş
Lăsat de Gelu , Glad, Farcaş
Pământ cu munţi, dealuri si şes
Atâta se-ntinde ţara ce trebuie s-o pastraţi.

Căci legănat de libertate,
Ştiind ce vrea, ştiind ce poate,
La sânul frumuseţii trăia un vesel neam;
Cu harul inimii şi-al gurii
Se preumblau colindătorii
Şi ca dulceaţa băuturii
Noi toată Europa-n cultură-o îmbătăm.

Flori timpurii! Popor in floare,
Ce-ai rezistat intr-o strânsoare,
Ţi s-a curmat avântul? Viu soare, stralucitor si pur,
Prea tare săgetai! Furtuna
De mult se aduna şi-ntruna
A spart ţambale şi-a rupt struna,
Dar hora tu mereu bateai, mai aprig imprejur.

~ Cretu Ionel~ 15.06 2012~ (21.00)