PADUREA

Voi mândrii arbori de pe creste,
Senini si liniştiti şi peste
Care furtuni si nori in van trec viforoşi,
Căror de ani puţin va pasă,
Şi nici cât pasărea v-apasă,
Cu-mbatrânirea glorioasă....,
Ce va face puternici, ...de ce sunteti frumoşi?

Cu ramuri vii fluieratoare,
În care vânturi vuitoare
Ca nişte orge cânta; pe voi, bogaţi si buni,
Ce umbra daţi si prospeţime,
Măcar c-aveţi cei ani o mie;
Purtaţi cosiţa mamei glie
Şi blândele izvoare si puţuri, vă sunt nuni!

Copii, lasati să traiască-aieve!
Că le mustesc in trunchiuri seve,
Că-s fala, bucuria şi glorioşii prunci
Ai bunei doici universale!
Lasaţi-i vieţii lor domoale!
Şi, blând, sub aripile sale,
Cotcodăcind v-ar ţine şi pe voi, atunci,

Măreaţa cloşcă!!! Ah!!! Naturii
De i-aţi pricepe şoapta gurii,
De-aţi mângâia-o dulce, si nu să-i faceti rău,
Cu lapte v-ar hrani din sânii
Ei, veşnic plini, i-aţi fi stăpânii,
Si pâna şi din mărăcinii
Pârloagelor v-ar curge de miere un pârău!