Antebraţ strâns în pumn,
proptind umărul
si bărbia;
echilibrul stabil al gândului
fulgerat al clipei,
dintre orizontul palpabil
si sorbitul inconştient,
al gustului aromei negre
de Iacobs,
taie gradele de libertate
razleţite si concentrează
un suflet pierdut la
o singură linie de acces
în bucla delirului
cu inceput si sfârşit suprapuse,
lăsând întrebări fără răspuns,
negăsite in zaţul clisos.
~ Creţu Ionel ~ 22 septembrie 2012 ~
Coffee with soul – Elena Buzatu
RăspundețiȘtergereForearm compressed into the fist,
propping up the shoulder
and the chin;
the steady equilibrium of the thought
flicker of the moment,
between the palpable horizon
and the unconsciously sipping,
of the black aroma taste
of Jacobs coffee;
cuts off the sporadic degrees
of liberty and concentrates
a lost soul at
only one line of access,
in the curl of the delirium
with the beginning and the end overlapping,
leaving questions without answers,
unfound in the muddy grounds.
Septembrie 23, 2012 BuzatuRanch, Ca
Multumesc, dragă prietenă!
RăspundețiȘtergere