În noapte, acum

Noapte neagră opacă
în care cotrobăi cu lumânarea, 
negăsind stralucire. 

Găsi-voi calea mea,
pipăind în goluri libertatea 
in toate gradele,

chiar dacă mulţimea variabilelor, încă
mă ţine încorsetat in dileme;

Dilema măgarului lui Buridan.

Smulgându-mă, totuşi;
copleşeala nu scuză,
doar m-acuză ;
recurs, dus-întors,
la dragostea de viaţă..,
filon al liberului arbitru al "minelui".

Noapte neagră,...lung drum in regăsirea
lui "acasă", umblând pe nisipuri spulberate
spre dunele de oprelişti !

Eul meu, voind rădacină,..
de copac intunecat,
spărgatoar de val in mare agitată,
în bezna, ascuţindu-mi acel fler,
flerul celui de-al treilea ochi, care vede...

Vede din beznă , dar e de nevăzut;
de nevăzut, dar de ştiut că-i acolo...

Vrând ca linia mea,
din bezna ermetica,
să desfacă captivul;
şi chiar dacă-i sinuoasă sau frântă pe alocuri,
linia mea,
regăsind simţirea că sunt liber,
liber de a fi un "eu".

Percepând astfel, ca realitate,
realitatea mea,
dezlegându-mă de orice închipuire.

~ Creţu Ionel ~ În noapte, acum ~