marți, 4 septembrie 2012

ARC DE DOR



Caii zburdă-n iarb-afară,
Tropot vesel printre flori,
Florile se-nviorară,
Roua cade pe culori.

Cu nesaţ privirea-mi cată,
Când in zări şi când spre cer
Şi mai dau apoi o roată;
Roata se facu paner.

În paner tot curge miere,
Căci se transformă în stup
Cu dulceaţă, ce nu piere,
Binefacătoare-n trup.

Dorul meu vrea să coboare;
Pe ramuri l-aud plângând;
Crengile nu mai au floare,
Frunze... s-au golit de gând.

Verdele-n mai multe rânduri
Se preschimba de pe ram,
În culori si cad. Ce gânduri !..
Nostalgia-mi bate-n geam.

2 comentarii:

  1. "Crengile nu mai au floare,
    Frunze... s-au golit de gând."
    Şi-au lepădat povara...,
    Doar tu le-ai simţit plângând...

    RăspundețiȘtergere