SLAVĂ LUI BACHUS !

Găteşte-te, Bachus, pentru bautură !
Şi graăbeşte la rugaciune!
Slavă ţie, Bachus, si odraslei tale,
Vinul, ca unul din Bachus născut,
Şi pururea şi-n beciul beciurilor, Amvin!

Daţi-ne noua din vinul vostru,
Căci însetate-s gâtlejurile noastre!
Ia frate, ia frate, zise acel frate din vecini:
Mai încape, mai ţii la înc-o jumatate ?
Ţie, Bachus, slava, ţie, Ceres din ciorchin,
Pazeşte-ne, bunule, de-al setei chin.

Sug licoarea, din zori, în noaptea deasă,
E din belşug, iar de parale nici că-mi pasă ,
Doar dacă cel ce bând pica sub masă,
Şi sar atuncea toţi, miloşi, nu-l lasă.
Pe lege bem, în voie, mereu, împarăteşte,
Pân'ce pe cer soarele zilei noi tot creste.

L-amiază, grabiţi, luăm cu toţi altă bărdacă,
Sa-l mulţumim pe Bachus şi de noi sa-i placă,
Din ginte, nume cinstite, de fraţi beţivi purtăm
Caci zi şi noapte bem, dar nu ne îmbătăm.
Cu noi deci, cine vrea la drum să meargă,
Cu vrednicie şi în ton cu noi vinul să-l soarbă !

Slavă lui Bachus! O, Bachus, tu, al Cererei tătic!