ADIO

Podoabe-n echipă, frunzele cad,
Brumar îşi scutură zdravan mustaţa,
Puii cerboaicei, grăbiţi trec prin vad
Să nu intalnească haita şi ceaţa.

Vântul işi mâna cireada de nori,
Alergându-i din zare în zare,
Cocorii vâslesc în inalt prin vâltori
Cu alte asemenea migratoare.

Sub arc de dor se duc rând, pe rând
Iubirile sagetate , din vară
Şi-şi iau prinos suspinul din gând;
Nostalgic, dar arzator ca o pară.

~ Ionel ~