Simplu, toamna

Deasupra flăcării murinde
De-un braţ ce gârniţa-l întinde,
Caţiva cârnaţi-atârnă si vreo doi claponi;
Şi rumenele,-aproape leşuri,

Le-ntorci in desele-i prilejuri,
Iar slabele din jar vârtejuri
Cu un cârlig de fier le curmi, ai grijă la butoni!!

Cu mustu-alături, vine bine,
Chiar tulburel de-i, nu-i ruşine,
Turnaţi si beti, din când in când, paharul plin,
S-aveţi acolo ceva brânză,
Măsline, pâine chiar si-o rânza
Şi toate-ntinse pe o pânzâ
Şi-apoi infulecati, nu staţi ca s-aveţi jind. 

Apoi prinos, truda-ţi aduce;

Si multe mâini grăbesc s-apuce,

Ce-o fi, de-a valma,.. nu se respecta rând

O coapsă,-o aripă,-o parjoală;

Hei! Pune muzică, deloc banala!

Toarnă vopsea , autumnală,

In sacrele potire sa ţaşneasca, gâlgâind!

~ Ionel ~ Azi, 10 septembrie 2012 ~