Un gând sadea, cheama cuvânt

Rascolitor, în nopţile reci şi târzii,

În tinda-nghesuită a spaţiilor mici,

În valuri, valuri, cu tumult, vine un gând,

Ce vrea sa iasă din învălmăşeala, peste rând.

Cu pumnu’-n masă, acum dacă ar da,

Cutia mea de craniu, sensibil rezonantă,

Deşi-l percepe, ea nu l-ar asculta,

Că nu e calm şi n-are postura impozantă.

Ştiind aceasta, el atunci, hoţ, se iţeşte

Şi cu înţepaturi, micile gânduri, le trezeşte

Să-i faca loc, atâta doar, să vină-n faţă,

Să ia cuvântul şi să-l întoarcă-n clanţă.

Satisfăcut va fi, total, de se va împlini

(Şi nu va mai călca, în van, prin străchini)

Cerinţa lui de gând răzleţ, intru-cuvinte,

Să fie materializată iîntr-un stih cuminte.

~ Cretu Ionel ~  12 oct. 2012 ~ 08.20~