Pe masă carţi
familiare,
cu pagini
indoite la câte-un colţ
şi margini însemnate
cu:
câte vreo
frunză, o floare,
un fir de
iarbă între una si alta,
cu recunoştinţele
durerii
pe care le
ceruse şi le obţinuse,
consolări
de lumină,
consolari
de uitare.
Mici
lucruri dragi, stranii diverse,
fără preţ:
picior de papuşă,
inimioară
de argint,
busolă de
fildeş, ceas fără montură,
lămpiţă,
cercel desperecheat si butoni desperecheaţi,
cheiţa,
diverse bibelouri.
Dar toate
consfinţite de câte o amintire pioasă,
animate de
o credinţă superstiţioasă,
atinse de
degetul iubirii sau al morţii,
relicve
care vorbesc unui singur suflet,
de duioşie
sau de cruzime,
de armistiţiu
de speranţa sau deznădejde.
Imagini
care stimuleaza gândirea,
predispunând
la meditatie.
In ele
si-au facut loc confesiuni tainice,
au fost
inchise enigme,
linii
simple de orizont,
alegorii
discrete,
care
invaluie vreun adevăr .
Ele nu pot
privi ochii ficşi ai
muritorului.
~ Cretu
Ionel ~ 25 oct. 2012 ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu