Gândul meu
cel bun se zbate
În grădina
cu trifoi,
Unde-atunci
noi amândoi
Ne-am cătat
norocul, poate.
Şi, de
mâini înfrigurate
Za de lanţ,
imbraţisat,
Sărutari
firbinţi, furate,
Amândoi am
adunat.
Acum noi
gândim cu zâmbet:
Zbateri de
copii vioi,
Ce au fost
frumoase-n umblet,
Când pe
soare, când pe ploi.
~ Cretu Ionel ~ 12 oct. 2012 ~ 10.40 ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu