BANCA DIN PARC

O! De-ar putea povesti, banca din parc!

O! De-ar putea umbla prin povestea ei!

Dar soarta i-a fost hărăzită:

să prindă rădacini în iubire.

Ea geme neauzit şi suspină poezia iubirii.

CV-ul ei este CD-ul ei,

placă de gramofon, în care s-a scrijelit iubirea.

Ea a dospit iubire precum hunul crud dospea carnea crudă,

 ca să reziste,

călărind foamea stepelor arse,

să cucerească.

Banca din parc adevărat cal de bătaie,

a dospit, a ars şi a cucerit iubire.

Mirosuri, suspine, transpiraţii, lacrimi şi doruri,

au jupuit banca din parc.

Alunecari şi aplecări din iubire în iubire,

au dat lustrul durabil întru conservarea poeziei,

eternei iubiri.

~ Cretu Ionel ~ 13 oct. 2012 ~