joi, 4 octombrie 2012

IUBITĂ ŢARĂ





Iubită ţară, în ţară, nu te pot avea cu dragoste !
Când eşti departe pentru mine, nu mai eşti o pacoste!
Unde sunteţi fraţii mei? Unde sunteţi surori de neam?
Veniţi lângă mine dragii mei,  ca să vă spun al meu alean!

Aici, când sunt departe de voi, văd altfel lucrurile:
Acolo eu, răsfăţat,  o-mpovaram pe ea cu necazurile ;
Aici pot respira liber suspinele-mi cu năduf  adunate ;
Acolo-n răsfăţ cu  pretenţii o biciuiam pentru toate ;

Aici sunt sechestrat în libertate, dar în surghiun, 
Îmi lipseşte dulcele obicei de a plânge ca un nebun;
Acolo incertitudinile mă incendiau  şi urlam că să capăt,
Tot ce cu tupeu consideram cuvenit, o ţineam  într-un ţipăt;

Aici am confortul celuia care are sabia lui Damocles,
Acolo dădeam vârtos din picioare , eram copilul ales
Şi-mi loveam mama, care tăcută îmi promitea suzeta;
Aici am dezamăgiri copleşitoare: nimeni nu ridică vizeta,


Nu-ntreabă, nimeni, iar eu nu port pică, n-am cui, ce-i  cere;
Acolo treceam, rânduri rânduri, cu strigăte, urlete de durere,
Şi lozinci, toţi fiind puri cu pretenţii de supt mama vlăguită;
Aici mă ascund după ceilalţi, mă maschez , am faţa vopsită;

Stau după băştinaşi, după tufiş, şi-mi ascund şi accentul, 
Fie cum o fi, dar să nu mă descopere, înghit excrementul;
Acolo minţeam  şi hiperbolizam toate, ce le credeam rele, 
Chiar şi datul zăpezii din faţa casei, eu le vedeam grele;

Aici mint când e rău, mint să nu deranjez cu vaiete,
Eu venetic; n-am cui a mă plânge şi, uneori mai băiete
Chiar nu-mi găsesc Dumnezeul meu, cui eu mă rugam,
Nedistingându-l de Dumnezeul lor, unii au chiar şaman;

Acolo îmi creeam ziduri, îmi creeam piedici, chiar îmi dădeam
Cu stângu-n dreptul, rateuri şi gafe, toate îmi permiteam;
Aici trec prin ziduri, dând cu capul, dar nu mă plâng, mă lovesc,
Şi mă mir chiar eu singur,  cât pot îndura , fără să  mă jelesc; 

Acolo , cu toate metehnele care mă caracterizau, eram eu;
Aici nu ştiu cine-s, vreau să-mi revin, dar nu găsesc panaceu;
Acolo te uram, ţara mea, un complex şi-o nefirească simţire;
Aici inima mi se rupe de tine, iar sufletu-mi este  plin de iubire !


~ Creţu Ionel ~ 4 octombrie 2012 ~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu