copile, când te-ai sumeţit,
în fata
celor dragi,
şi ai ales
să fii un “vântură lume”,
mânz
slobod,
imberb,
cu lumea-n cap,
sa nu crezi
nicio clipă că toată lumea-i a ta!...
învaţă să
nu uiţi poporul tău,
să nu uiţi
bolovanul urnit în uniune,
de moşii tăi
strămoşi,
adunati
laolalta în Roată şi Ion…
să nu
schimbi perla zamislită în chin îndelungat
din scoica
temeinică a neamului tău,
pe cioburi
colorate,
mincinoase
şi caută
fiule,
să revii în
fruntea fraţilor tăi de sânge, de-o samă…
aceasta să-ţi fie fala şi rangul,
căci cu
credinţă ţi s-a dat viaţa
şi în
credinţă vei găsi capătul de întoarcere….
nu scăpa
niciun prilej de a strânge legătura cu ţara ;
crede-mă ,
aceasta e înăscută
din rărunchii neamului românesc,
şi de-i nevoie,
dăruieşte-ţi
inima de câte ori
s-ar ivi
ocazia…
nu pregeta,
puterea ta
se află în rădăcinile tale,
nu la străini,
pentru care
vei fi mereu un singuratic,
o trestie înclinată
la cea mai mică adiere…..
~ Cretu
Ionel ~ 24 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu