întâiaşi
dată……..
îţi
aminteşti iubito?
nu vedeam
nimic atunci, decât jar…
dansul acela ce ne purta în torent,
şerpuitor
printre vii şi,
fără luare-
aminte,
şoldurile noastre
lipite,
împungându-se
pe distanţe,
doi capriori în rut,
au ales în
neştire Drumul Viilor…
ochii tăi, numai
jar, inima mea, în lava lor încinsă,
zbătându-se
şi cântând un sursur…
amândoi îmbătaţi
cu aroma pârgului din via lui Donose,
şi mii de
braţe înfrunzite şi înciorchinate spre noi întinse,
ne mângâiau,
ne îmbraţişau
strâns,
pentru a stăvili
prăvălirea,
ce ne luase
în stăpânire…
gânguritul
nostru de-atunci,
ison dulce
de harfă, corzi împletite în deplin accord,
a hotărât….
n-a fost
nevoie de baldachin,…
doar de râpa
lui Gogu,
şi pătura
răcoroasă de verde natural,
cu miros de
lamâiţă…
înconjuraţi
de popândăi,
miraţi de frenezia
ce ne-a cuprins,
iar
deasupra,
acoperindu-ne
imensa perdea de stele,
martori
pâlpâitori, aştrii,
ne-au
pecetluit jurămintele ….
ca să
dispară apoi, retrăgându-se discret,
când coama
dealului devenise roşietică,
semn ca
se-nlumina,
sărutându-ne
zorii, ca o apostilă a timpului….
îti
aminteşti?
nu eram
trupuri ci o încrengătură,
amândoi,
rug
învăpăiat….
Cretu Ionel
~ 25 ianuarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu