Mens sana, in corpore sano!

‎"Mens sana, in corpore sano!"

Sufletul şi trupul se-ntâlnesc vremelnic,
Şi “trup si suflet!”, se spune adesea, împreună,
Dar trupul, nu cunoaşte acel suflet sfielnic,
Ce-i plin de sentimente şi daruri, în cunună!

Din moşi stramoşi se poartă, mereu aceiaşi vorbă,
Cum că: “mens sana, in corpore sano”! O fi!
Mă -ntreb sporadic, eu, mofluz în a mea barbă
Când mori, cine trădează, e scris în epitafuri ?

Când întalnesti pe unul şi-ntrebi de sănatate,
El, vesel iţi răspunde, că-i bine şi senin,
Apoi, perplex te-aduce, în urmatoarea noapte,
Anunţul că acesta, din viaţa el s-a stins.

E totuşi de mirare, că sufletul cu-atâtea
Cunoaşteri, adunate, înca din al lui isc,
Nu-şi prevesteşte starea, nu-şi apară cetatea
Deşi cunoaste trupul, şi-asumă orice risc!

Trupul, în a lui lege, el işi urmeaza calea
Spre ţărna ce îl cheama, de unde a pornit,
Iar sufletul, în mersu'-i săltat , fără târcoale,
Uită de trup şi clipa, când poate fi oprit.

Poate c-aşa-i mai bine, expres lăsat-a Domnul
S-adoarmă conştiinţa, când el va fi desprins
De trup în a sa cale, continuând preumbul
Doar suflul lui în ceruri, în veci de necuprins

Şi-atunci în asta lume, deşi-n vremelnicie,
De vrei un timp mai mare, cu suflet strâns de trup,
Te roaga deci la Domnul, cu-o rugaciune vie,
Ode şi imnuri cânta, tu singur sau în grup!

~ Cretu Ionel ~ 14 ianuarie 2013 ~