Trandafirul

Unii spun că dragostea-i un râu

Care îneacă trestia firavă…

Unii spun că dragostea-i un brici

Care-ţi face sângele să sângereze…

Unii spun ca dragostea-i ca foamea,

Nevoie dureroasă nesfârşită…

Eu zic că dragostea-i o floare,

Iar tu singura ei sămânţă.

Îi e frică să se frânga inimii

Ce nu-nvaţă nicicând ce-i dansul

Îi e frică de trezie visului

Ce nu ajunge-n veci la-nfăptuire

Îi e frică să nu piardă

Celui ce nu-nvaţă nicicând să dea

Şi-i e frică să nu moară

Inimii ce nu-nvaţă ce-i viaţa.

Când noaptea fu prea singură

Iar drumul, mult prea lung

Crezui tu deci atuncea c-amoru-i

Doar pentru iubiţii sorţii sau puternici

Aminteşte-ţi doar în iarnă

Că-n adâncuri sub zapadă

Stă samanţa ce iubindu-se cu soarele

Se face-n primavară trandafir.