Omule, n-ai teama, eşti o lume !

Nu trebuie să-ţi rozi genunchii,

târâtoare a deșertului, pocăindu-te.

Trebuie doar să te laşi moale pe animalitatea corpului tău,

şi să-ţi placă ceea ce iubești;

e vorba de bun simţ.

Tu spune-mi despre disperarea ta,

iar eu voi spune despre a mea.

Între timp, lumea merge mai departe.

Între timp, soarele și pietricele clare ale ploii

se deplasează de-a lungul peisajelor,

peste preerii, copaci adânci,

munți și râuri.

Între timp, se-nviorează,

păsări ridicate până la aerul ozonat,

albastru,

se îndreaptă din nou la cuiburi.

Nu contează cine eşti,

cât de însigurat,

lumea îţi oferă din plin imaginație,

dar trebuie să o ceri insistent,

sa fii pasăre migratoare gălagioasa,

dură şi incitantă -

anunțând  pe unde treci, despre tine,

locul familiei şi al casei tale, lucrurile tale.

Omule, n-ai teama, eşti o lume !

~ Cretu Ionel ~ 9 noiembrie 2012 ~