Viaţa o cursă

Viaţa m-a prins in cursa ei,

drămuindu-mi timpul,

pisându-mă că las oarecare recoltă

să putrezească pe oarecare câmp.

Frântura de timp cât o frântura de aur,

dar cu grăuntele de aur,

orice-ai face,

nu poţi cumpara frântura de timp.

Viaţa, 

cursă impotriva timpului;

viaţa o lupta cu timpul perfid,

ce scrijeleşte nemilos, pe tangente.

Deci viaţa trebuie să fie un lucru agresiv.

Nu există pace,

nici relaxare intr-o cursă,

iar viaţa nu va caştiga nimic la sfârşit;

orice efort vei face,

timpul va trece paralel cu tine.

Te vei opri poate din cursă,

într-o zi,

lăsând timpul să treacă pe alături.

Noaptea,

în special,

se percepe avid .

Noaptea lunga e cea plină de vise,

dar eu nu ştiu dacă mai vreau să continui visele.

Simt că merg pe cărare îngustă,

pe ambele părţi, munţi întunecaţi şi văi.

Merg catre o luminiţă la distanţă şi , vai!!!

Văd cum luminiţa scade!

Mă văd pe mine cum mă îndrept către sfârşit,

către sfârsitul trist şi asta,

numai datorită timpului.

~ Cretu Ionel ~ 9 noiembrie 2012 ~