Deşi purtând o grea povară,
Careta lunecă usor.
Brav vizitiu, cu barbă rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.
Trântiţi în pernele caretii,
Preabucuroşi de-orice-ntâmplari,
Strigăm: -"Hai mâna-n.......!"
Sătui de somn şi desfătări.
Dar scade râvna la amiază.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costişe, râpi ne bagă-n groază.
Strigăm: -"Nebune, mai încet!"
Careta-n zbor întins ne poartă.
Spre seară ne-am obişnuit.
Ajungem moţăind la poartă-
Iar timpu-aleargă nesfârşit.
~ Alexandr Puskin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu